Blog

Principală » 2012 » Martie » 18 » Istoria apocrifă a omenirii
16:56:46
Istoria apocrifă a omenirii
 În loc de prefaţă

 

 


Mi-am propus, nici mai mult, nici mai puţin decât ca aici, în această lucrare să elucidez misterul apariţiei şi a evoluţiei omului pe Pămînt şi de aceea am studiat multe din teoriile elaborate până acum, dar nici una nu mi s-a părut a fi mulţumitoare pentru spritul meu care tinde să atingă perfecţiunea.
 Cel puţin, dintre teoriile apariţiei omului, două au fost cele care mi-au atras atenţia, dar care, din  păcate, ambele mi s-au părut a fi false.
Prima, teoria evoluţionistă a marelui savant Darwin, spune, şi încearcă să demonstreze că omul se trage din maimuţă.
În principiu aş putea fi de acord cu ea dacă:

1      S-ar şti cu mare exactitate din
ce s-a tras maimuţa.
2.     S-ar şti
cine (sau ce) l-a tras pe om din maimuţă
3.     S-ar şti cu exactitate
cum a fost tras primul om din maimuţă
4.     Dacă, pe ici, pe colo, s-ar mai trage,
încă, câte un om din maimuţă

Cea de a doua teorie, cea creaţionistă, este mai simplă, dar totodată şi mai greu de crezut. Ea spune că ceva, sau mai bine zis cineva, (cei care susţin acest lucru îi spun Dumnezeu), ar fi creat omul, după chipul şi asemănarea Sa.
Întrucât nimeni nu ştie cu exactitate cum s-au întâmplat lucrurile şi citim primele cuvinte ale Cărţii care susţine acest lucru şi care spune:
    
 "La început a fost cuvântul
 Şi cuvântul a fost Dumnezeu" ...

nu ne rămîne altceva de făcut decât să spunem şi noi acelaşi lucru:

"Vorbe, taică ... Vorbe !..."

Iar dacă acestea două, precum şi celelalte teorii pe care nu am timp, şi nici nu vreau să vi le prezint aici, sunt doar nişte presupuneri,  nu văd ce ar putea să mă împiedice de a presupune şi eu ceva, tot atât de fals şi care să fie teoria mea. Deci, dacă nu aveţi nimic altceva mai bun de făcut nu vă rămâne altceva decât să vă plictisiţi citind aberaţiile pe care le-am numit "Istoria apocrifă a omenirii" şi care reprezintă teoria mea (şi numai a mea), asupra apariţiei, evoluţia de-a lungul timpului şi o scurtă previziune a viitoarei  evoluţii a acestui animal care s-a autointitulat OM.

 

 

 

 

                              
 Apariţia

 


Pentru început o să trebuiască să facem o scurtă trecere în revistă a cadrului în care a apărut pentru prima dată omul. Prezentarea va fi făcută sub forma unei povestiri care nu are pretenţia unui document oficial. Bineânţeles că şi această prezentare este tot teoria subsemnatului aşa că încercaţi să faceţi abstracţie, dacă puteţi, de micile mari inadvertenţe care se pot strecura pe ici, pe colo şi anume, cu predilecţie, în punctele esenţiale. Ca să puteţi înţelege cât de cât, ceva atât de neânţeles, aşa cum este normal, va trebui să încep cu începutul. Dacă aş începe cu sfârşitul, ar însemna ca povestea să se termine înainte de a începe, astfel că nu veţi înţelege nimic. De aceea, ţin să vă aduc la cunoştinţă faptul că teoria pe care am elaborat-o este atît de complexă, încât nici eu nu am reuşit să o înţeleg pe deplin, deci să nu vă faceţi griji din faptul că la sfârşit o să constataţi că nu aţi înţeles nimic din ea. Deci să începem:

La început a fost NIMIC. Acest nimic, era atât de mare, încât, lângă el, nu mai avea loc nimic altceva. Aici se impune să fac o paranteză lămuritoare. Nu puteam să spun că" la început a fost
CEVA", pentru că CEVA este ... ceva ... definit. Indefinit nu poate fi decât NIMICUL. Deci reiau:
La început a fost
NIMIC. După un timp din NIMIC  a apărut CEVA ...
Stop !... Stop !... Nu e bine !...  Nu spuneam mai înainte  că la început a fost NIMIC ?... Dar timpul unde era ?... În nimic ?... Lângă nimic ?... Atunci înseamnă că nimicul nu era chiar nimic, era ... CEVA. Dar acel CEVA ce să fi fost oare ?... Să fi fost timp ?... Posibil ... Nu ne rămâne decât să reformulăm teoria:
La început a fost
TIMPUL  şi nimic altceva în afară de el. În timp a apărut CEVA. Din acel CEVA a apărut ALTCEVA, iar din ALTCEVA ... altceva ... şi altceva
Urmând această logică, putem constata cu uşurinţă că tot ceea ce ne înconjoară, este de fapt ... altceva. Până şi noi, oamenii nu suntem decât ... altceva. Altceva, provenit din acel
CEVA primordial.
Marea întrebare care se pune în momentul de faţă este:  Se mai găseşte oare, acel
CEVA primordial, sau s-a transformat, tot, în ALTCEVA ?... Sau, poate acel  CEVA ne înconjoară din toate părţile, iar noi, oamenii ne găsim în situaţia celui care, aflat în mijlocul pădurii, nu vedea pădurea din cauza copacilor  ...    
În mod cert ne aflăm în cea de a doua situaţie. Nu vedem
CEVA-ul din cauza a ALTCEVA ... Altceva fiind tot ceea ce ne înconjoară.
Ei, bine, până acum am vorbit doar in termeni abstracţi:
CEVA, ALTCEVA, NIMIC ... Putem astfel constata cu uşurinţă că dacă vrem să dăm un nume concret, care să înlocuiască termenii mai sus menţionaţi, acest nume poate fi oricare, care desemnează un lucru concret. Să ne încercăm şi noi norocul şi să încercăm în câţiva paşi să înlocuim cuvintele abstracte  cu ceva concret.

1 Primul pas: La început a fost
TIMPUL  şi nimic altceva în afară de el. În timp a apărut ENERGIA. Din uriaşa energie acumulată s-au creat galaxiile, stelele, planetele ... Nu mai are rost să enumăr în continuare. Este teoria materialist dialectică, aşa că o să trec la ...
2 Pasul al doilea:  La început a fost
TIMPUL  şi nimic altceva în afară de el. În timp a apărut DUMNEZEU. În prima zi El a ... Şi de această dată o să mă opresc aici, fără a mai continua. Ar însemna să dezvolt teoria creaţionistă ...




    
                                     Start, în marea teorie !

Deşi noi, oamenii credem că avem o mare putere de pătrundere a gândirii noastre şi că reuşim să inţelegem orice lucru, ne-am născut cu un mare handicap. Nu putem să ne gândim şi să inţelegem nimic fără a ne raporta la un alt lucru sau eveniment pe care deja îl cunoşteam dinaite, iar această cunoaştere presupune ca acel eveniment sau lucru la care ne raportăm, să fi fost perceput de către cel puţin unul din simţuri. Din nefericire simţurile noastre nu sunt perfecte. Aşa se explică de ce există iluziile optice sau auditive, astfel că de multe ori percepţia asupra unui anumit lucru este  eronată, deci în clipa în care un lucru nou îl raportăm la unul eronat perceput, în mod automat percepţia acestui nou lucru va fi la fel de eronată.
Prin urmare, pentru a avea certitudinea că nu sunt în posesia unui fals, trebuie să mă raportez de fiecare dată la ceva ce trebuie să fie un etalon şi, de care,  m-am asigurat cu grijă că acesta, la rândul său nu este ceva fals.
Cât de frumos sună teoria !... Stau şi eu să mă minunez de cât de uşor poate fi omul fraierit de o teorie găunoasă prezentată în cuvinte frumoase ... Ca, de exemplu, cea pe care tocmai am prezentat-o. De ce e găunoasă ?... Simplu. Pentru că se referă la un "etalon". Un etalon care nu trebuie să fie fals. Însă, ce poate să-mi dea mie certitudinea că nu este fals ?... Faptul că a fost şi el, la rândul lui raportat la un etalon presupus a fi adevărat ?... Cine spune că e adevărat ?...  Nu a fost şi el rodul unei percepţii la fel de imperfecte ca oricare alta ?...
Atunci, stau şi mă întreb de la ce ar trebui să pornesc oare, pentru a crea o teorie credibilă ?...
Cred că ar trebui să încep aşa cum începe orice lucru pe care îl plăsmuieşte gândirea şi creativitatea omenească. Adică cu începutul. Şi, cum începutul era ...
NIMIC ... înseamnă că de aici trebuie să încep. De la
NIMIC.

 

 

 

 

 

Unde se ascunde nimicul ?

 


   Mi-au trebuit ani buni de căutări până am reuşit să găsesc acel punct de pornire din care trebuia să demareze faimoasa mea teorie. O să spuneţi că a durat prea mult timp pentru asta.  Nimic mai fals !... Dacă nu mă credeţi, vă provoc pe toţi să căutaţi acel punct, iar dacă o să-l găsiţi o să vă rog să-mi daţi de ştire şi mie. Pentru această operaţiune extrem de dificilă, puteţi să vă chemaţi în ajutor rudele, prietenii, cunoştinţele, chiar şi duşmanii. De ce, nu ?... Ar fi un foarte bun prilej de ai face de râs şi a le demonstra că nu tot ceea ce pare a fi  uşor de realizat, într-adevăr aşa este.
Vă garantez că toate eforturile voastre, conjugate, nu vor duce la nici un retultat. Pentru asta, nu trebuie nici o clipă să uitaţi că ceea ce căutaţi este NIMIC . O să fiţi foarte dezamăgiţi când, în căutările voastre, oriunde s-ar desfăşura acestea întotdeauna veţi găsi ... CEVA ... Indiferent, ce... Un obiect, o fiinţă, un surâs, o lacrimă, poate un sentiment sau o idee însă, cu siguranţă, ve-ţi găsi CEVA .
S-ar putea ca mulţi dintre dumneavoastră să nu ştie nici măcar ceea ce caută. Dumneata, care citeşti aceste rânduri, ştii ?... Ai  măcar o simplă idee despre cum arată nimicul ?... Asta numai aşa, ca să ştii că acela şi nu altul este NIMICUL pe care l-ai căutat, după ce l-ai găsit. Sau, mă rog, crezi că l-ai găsit. Ai putea să dai o definiţie a NIMICULUI ?... Dacă poţi, e un lucru cert: Nu ai şanse să-l găseşti niciodată. De ce ?... Pentru că, dacă ai reuşit să-l transpui în cuvinte ca să-l defineşti, nu acesta este NIMICUL pe care îl căutai. E deja o definiţie, un cuvânt, iar un cuvânt nu este ... NIMIC.

 

 

 

                                      Am revenit

             Salutare, vajnici căutători ai NIMICULUI ! Cum a  mers treaba? Aţi găsit ceea ce aţi căutat până acum ? Să nu-mi spuneţi că aţi găsit, că nu vă cred. Sau poate că unii dintre dumneavoastă aţi şi uitat ce trebuia să căutaţi. Dacă aţi uitat, nu-i nimic. Vă reamintesc eu.  Trebuia să căutaţi ... NIMIC. Dar nu orice fel de NIMIC, pentru că aici nu umblăm cu  nimicuri ci  numai cu lucruri serioase. Şi, nimic nu poate fi mai serios decât NIMICUL ABSOLUT.
Mi se pare că v-am promis o teorie nouă, nu-i aşa? ... Credeaţi că am uitat ?... Nu, nici vorbă de aşa ceva. V-am lăsat doar suficient timp la dispoziţie să vă puteţi realiza tema. Cum adică nu ştiţi care temă ?... Păi, despre ce vorbeam până acum ?... Despre NIMIC. Nu trebuia să-l găsiţi ?...  Nu ştiţi pentru ce trebuia să găsiţi NIMICUL ?... Pentru a vă face părtaşi la descoperirea unei teorii  de nimic, care va revoluţiona totul ...  sau a unei teorii totale, care va revouţiona ... NIMIC, sau ...  lăsaţi !... Despre acest aspect vom vorbi mai târziu ... Până atunci este suficient să ştiţi că ceea ce am căutat până acum, adică  NIMICUL , este elementul  primordial, este punctul de pornire al marii teorii. Stop !...  Stop !... Stop !... Am spus "element" ?... Am spus "punct de pornire" ?...  Nu e bine !  Teoria pe care o concep trebuie neapărat să inceapă de la NIMIC. Este esenţial ca în acest caz, NIMICUL să reprezinte TOTUL. Şi, trebuie să fi aşa pentru că atunci când spunem "TOTUL",de fapt nu spunem nimic. Ştiu. ştiu ... o să spuneţi că am înnebunit ... Aşa credeam şi eu atunci când mi s-a revelat acest adevăr atât de simplu. Că ceea ce credem noi că ar fi totul, de fapt nu reprezintă nimic, iar ceea ce ar trebui să fie nimic, reprezintă de fapt totul. Şi, pentru că am fost acuzat că emit teorii pe care nu le susţin cu argumente (bineânţeles că cel care m-a acuzat nu a luat la cunoştinţă despre teoria mea ci doar de introducerea făcută până acum, şi aceea incompletă, pentru că şi ceea ce citiţi în aceste momente tot din introducere face parte), o să vă aduc şi argumentele:
                Cum spuneam ceva mai înainte, noi oamenii avem un uriaş handicap. Sîntem limitaţi de propriile noastre simţuri, care sînt extem de imperfecte. Nu vom putea  atinge niciodată absolutul din pricina relativităţii prezentului, pe care permanent îl raportăm la experienţele avute în trecut. Adică, orice informaţie nouă primim, îi stabilim valoarea de adevăr comparând-o cu informaţiile primite anterior, care la rândul lor au primit valoarea de adevăr în acelaşi mod. Ne putem da seama că e suficient ca pe acest lanţ să intervină o singură eroare şi valoarea de adevăr a informaţiei primite să se schimbe, în aşa fel încât  niciodată să nu ne putem da seama dacă acea informaţie  este într-adevăr corectă sau nu.
                Ei, bine, dacă aşa stau treburile în sfera lucrurilor palpabile, adică cele sesizate de către simţurile noaste, ce am putea să spunem despre cele care se află în afara acestei  sfere ? Ce putem să spunem despre acele lucruri pe care simţurile noastre imperfecte, aşa cum am arătat, nu le sesizează ? Că nu există ? Nu, pentru că le simţim efectele chiar dacă nu ni le putem explica. Şi, atunci ce facem ?... Desigur, încercăm să ni le explicăm. Dar cum ?... Folosindu-ne de ceea ce avem la îndemână, adică de ceea ce deja ştim, sau mai bine zis credem că ştim.
Prin urmare, în sfera cunoştinţelor noastre există o cantitate limitată de date iar o cantitate indefinită, se află în afara acestei sfere. Însumarea celor două cantităţi reprezintă TOTUL. Dar cum nci NIMICUL nu se află în sfera cunoştinţelor noastre, ci tot undeva în afară, de ce nu am putea presupune că TOTUL se confundă cu NIMIC şi ... invers ... Deci, iată bazele de pornire ale noii teorii. Voi porni de la NIMIC. Adică am  TOTUL la dispoziţie...

 

 

Vizualizări: 286 | Adăugat de: Babacu | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 4
1  
Eu cred ca Timpul si Energia au existat simultan. Nu putea fi Timp fara Energie si nici Energie fara Timp.

2  
"În timp a apărut DUMNEZEU" Asta e momentul in care a aparut Constiinta omului. Cam dezorientata la inceput, de a putut sa creada ca un Cuvant a putut crea viata pe Pamant.

3  
Nu te pot contrazice insa in privinta etalonului care, intr-adevar, nu trebuie sa fie fals. Dar el poate fi tolerat cu anumite abateri, in functie de nivelul Constiintei. De pilda, la inceputul Constiintei etalonul a fost Cuvantul, mai apoi a fost Transformarea, acum, la un nivel de Constiinta superior, as zice, etalonul poate fi Informatia. In domeniul vietii, respectiv informatia ADN, transmisa in virtutea Tranformarii Energiei materiei in unitatea de Timp. Asta poate fi chiar definitia vietii (pe Pamant, ca nu putem sti cum este viata pe alte obiecte cosmice).

4  
In finalul comentariilor mele, sper sa continui cat mai curand Teoria ta despre Geneza. O sa fiu aici sa o dezbat.
Cu mult interes, Fortuna.

Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]
Formularul pentru autentificare
Categoriile secţiunii
Am o întrebare [0]
Dacă eşti nelămurit cu ceva. întreabă şi ţi se va răspunde.
Bârfe şi şuşanele [8]
Discuţii libere despre...orice
Controverse [8]
Nu eşti de acord cu ceva ? Exorimă-te !
Căutare
Calendar
«  Martie 2012  »
LMMiJVSD
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031
Arhiva materialelor
Sondajul nostru
Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 24
Mini-chat
200
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator
  • Statistici

    Total online: 1
    Vizitatori: 1
    Utilizatori: 0
    De-ale mele
    Am o întrebare [0]
    Dacă eşti nelămurit cu ceva. întreabă şi ţi se va răspunde.
    Bârfe şi şuşanele [8]
    Discuţii libere despre...orice
    Controverse [8]
    Nu eşti de acord cu ceva ? Exorimă-te !